Regimul armelor în Zona de Securitate reprezintă o temă importantă cu sensibilizare directă a Securității naționale. Este cazul, când lacunele în asigurarea unei evidențe stricte a armelor, controlul lor, pazei lor sigure, precum şi a condiţiilor în care procurarea, înstrăinarea, deţinerea, portul, folosirea armelor cu destinație civilă şi muniţiilor şi operaţiunile cu ele afectează direct securitatea cetățeanului în particular și a statului în general.
Retrospectivă asupra creării Zonei de Securitate
Pe 21 iulie 1992, la Moscova, de către preşedinţii M. Snegur şi B. Elţin a fost semnat „Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova”, acord care a pus capăt conflictului şi a deschis pentru Moldova perspectivele reintegrării ţării.
Acordul a stabilit principiul unei zone de securitate care urmează a fi creată: prin retragerea armatelor „părţilor la conflict” (articolul 1 § 2). În temeiul articolului 2 al acestui acord, a fost creată o Comisie Unificată de Control („CUC”), compusă din reprezentanţii Republicii Moldova, Federaţiei Ruse şi Transnistriei, cu sediul central la Tighina (Bender). Acordul prevede, de asemenea, constituirea forţelor de menţinere a păcii responsabile de asigurarea respectării acordurilor cu privire la securitate şi încetarea focului, formate din cinci batalioane ruseşti, trei batalioane moldoveneşti şi două batalioane transnistrene, subordonate unui comandament militar comun, subordonat CUC. Potrivit articolului 3 al acordului, oraşul Tighina a fost declarat regiune supusă regimului de securitate sporit şi administrată de „autorităţile de autoadministrare locală, eventual de comun acord cu comisia de control”. CUC i-a fost atribuită sarcina de menţinere a ordinii publice în Tighina împreună cu poliţia. Articolul 4 prevede, ca Armata a Paisprezecea a Federaţiei Ruse, staţionată pe teritoriul Republicii Moldova, să respecte riguros neutralitatea sa. Articolul 5 interzice aplicarea oricărei sancţiuni sau blocade şi fixează ca obiectiv înlăturarea tuturor obstacolelor pentru libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi persoanelor. Măsurile prevăzute în acest acord au fost definite ca fiind „o parte foarte importantă a reglementării conflictului prin mijloace politice”
CUC conform deciziei sale din 29.07.1992 a determinat coordonatele Zonei de Securitate, cunoscute astăzi, și în interiorul căreia se extinde acțiunile Acordului.
Structurile abilitate cu drept de control al Regimului armelor și baza normativă.
Structurile pe care le oferă Acordul cu potențial și drept de control al armelor sunt:
- Comisia Unificată de Control
- Forțele de Menținere a Păcii
-Comandamentul militar întrunit (CMÎ)
-grupul de observatori militari
-statul major întrunit
-unitățile militare cu forțe dislocate în teritoriu și posturi staționare
-comenduirea militară or. Bender și or. Dubăsari
- Forțele de asigurare a ordinei publice ( poliția și miliția)
Grupa operativă de investigații din or. Bender (poliția și miliția)
- Misiunea OSCE în Moldova , are un rol important în activitatea CUC, pe 20 iulie 1994 a semnat cu CUC Documentul „ Principiile cooperării între Misiunea OSCE și CUC în Zona de Securitate”, care acordă ajutor părților în stabilirea dialogului și desfășurarea tratativelor despre rezolvarea politică durabilă a conflictului.
In exercitarea atribuțiilor aceste structuri se conduc de: Deciziile CUC, Ordinele și instrucțiunile Comandamentului militar întrunit, Ordinele și instrucțiunile organelor superioare de asigurare a ordinei publice a părților, pentru structurile subordonate.
Regimul armelor în Zona de Securitate este determinat de următoarele documente :
1. Acordul din 21 iulie 1992 „ Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova”.
2. „Acordul privind măsurile de creştere a încrederii şi dezvoltarea contactelor dintre cele două părţi” semnat, la Odessa, în prezenţa şefului Misiunii OSCE pe 20 martie 1998. Măsurile prevăd micșorarea efectivelor părților până la 500 cu armamentul din dotare, micșorarea numărului posturilor staționare cu schimbul lor cu posturi mobile, susținerea părților a retragerii armamentului Federației Ruse ș. a. Datorită acestui Acord în componența FMP a fost introdus Grupul de observatori militari ucraineni.
3.„Acordul despre principiile de cooperare între Misiune OSCE și CUC în Zona de Securitate” , care reglementează rolul de monitoring și consultare a OSCE în Zona de Securitate (ZS) care prevede și controlul armelor , din 10.12.2004
4. Acordurile internaționale Tratatul FACE din 19.11.1990„ Cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa” și „Documentul de la Viena” , din 1990, al negocierilor pentru măsuri de întărire a încrederii si securității, organizate in conformitate cu prevederile relevante ale documentului final al reuniunii de la Viena a conferinței pentru securitate si cooperare in Europa. Ele au un rol important pentru controlul Forțelor militare, armamentului din dotare , dar și verificarea planurilor de pregătire .
5.Instrucțiunea despre regulile de portarmă a personalului FMP, comandamentului militar, grupei operative de investigație, colaboratorilor organelor de drept și de folosire a armei în timpul exercitării atribuțiilor în ZS. ( Protocol CUC nr.84 din 07.07.1993)
În conformitate cu acest document, aprobat la CUC pe 07.07.1993, cu pistol-mitralieră în timpul exercitării serviciului în ZS pot fi înarmați numai : membrii CUC, CMÎ, militarii FMP, efectivul grupei operative de investigație din or. Bender, efectivul organelor de drept a părților. Personalul Structurilor Pazei de Stat și pazei paramilitare a întreprinderilor în timpul exercitării sarcinilor, pot fi înarmați doar cu carabine sau revolvere.
Documentul cere , ca fiecare armă să fie întărită nominal, numărul armei fixat în documentul de identitate, și să dețină „Certificat pentru dreptul de portarmă”, care se semnează de categorie concretă de comandanți din FMP.
Listele personalului militar se află la comandanții unităților de menținere a păcii, iar a forțelor de ordine publică și structurilor paramilitare care deține dreptul de port-armă se află la Seful Statului major Întrunit, iar persoanelor din raionul cu securitate sporită Bender la comandantul or. Bender.
6.Instrucțiunea temporară despre principiile de bază de activitate a organelor de asigurare a ordinei de drept în zonele cu regim sporit de activitate, unde inclusiv au ca datorie să ridice armamentul, munițiile furate, păstrate ilegal.(Protocolul nr.15 CUC din 14.08.1992)
7. Instrucțiunea despre activitatea observatorilor militari. Aprobată de Șeful Statului Major Întrunit 29.10.2001.
8.Legile cu privire la arme Republicii Moldova și administrației de la Tiraspol. Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă nr. 130 din 08.06.2012 a Republicii Moldova , care stabileşte categoriile de arme şi de muniţii cu destinaţie civilă, precum şi condiţiile în care procurarea, înstrăinarea, deţinerea, portul, folosirea acestor arme şi muniţii şi operaţiunile cu ele sunt permise pe teritoriul Republicii Moldova.
Legea administrației de la Tiraspol din 29 august 1995, despre regularea circulației armelor, cu schimbări și complectări pe 23 ianuarie 2002.
Aceasta permite cetățenilor din zona de securitate să dețină arme cu destinație civilă individuale , conform procedurilor stabilite de părți. Aceste arme și persoanele care le dețin sunt sub controlul forțelor de ordine publică a părților.
CUC prin decizia sa nr.30 22.09.1992 a permis conducătorilor autorităților locale, de gospodării pentru paza recoltelor și obiectelor să folosească arme de vânătoare.
Structurile înarmate și armamentul ușor aflat în Zona de Securitate
În Zona de Securitate sunt structuri militare și paramilitare , care dețin arme de luptă sau pot fi furnizori de arme și corespunzător de instabilitate și necesită o atenție sporită.
I. Structurile ilegale ale administrației de la Tiraspol :
– Forțele militare – Ministerul de Interne – Structurile de cazaci – Structurile de grăniceri
În perioada conflictului armat de pe Nistru şi după acesta, la întreprinderile din Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova ( 8 la număr) Uzina „Литмаш” – or. Tiraspol; Uzina „Электромаш” – or. Tiraspol;. Uzina “Молдавизолит” – or. Tiraspol; Uzina „Прибор” – or. Bender; Uzina „Молдавкабель” – or Bender; Uzina „БМЗ” – or. Bender; Uzina „Днестр” – or. Bender; Uzina metalurgică – or. Râbnița, a putut fi produs mai multe tipuri de armament, cum ar fi: sisteme reactive foc-salvă BM-21 „Град”; aruncătoare de mine calibrul 82 mm şi 120 mm; aruncătoare de grenade pe afet СПГ-9; aruncătoare de grenade portative РПГ-7; mitraliere pentru tancuri de tip „Утёс”; pistoale-mitralieră 9 mm; pistoale ПМ 9 mm; pistoale ПСМ 5,45 mm; mine antitanc; arme de vânătoare.
Începând cu anii 2000-2001, complexul militar-industrial al regiunii şi-a sistat sau redus volumul producţiei de armament, ca urmare a unor factori interni, dar mai ales externi.
Această producere de armament s-a efectuat inclusiv în Zona de Securitate, fără a ști mișcările și destinația. Observatorii militari nici odată nu au fost admiși la aceste unități militare și întreprinderi.
II. Structurile trupelor Federației Ruse staționate pe teritoriu fără acordul Republicii Moldova.
– Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) .
III. Structurile organelor constituționale ale Republicii Moldova
-Forțele de poliție a MAI Republicii Moldova
-Paza penitenciarului din or. Bender
Republica Moldova nu are în Zona de Securitate unități militare.
Aici nu sunt incluse FMP, deoarece evidența asupra lor este strictă, și controlată permanent. Toate trei componente Republica Moldova , Federația Rusă, Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova dețin 1300-1400 de arme. Actualmente componența nominală a forțelor este Federația Rusă – 431, Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova -490, Republica Moldova-453, Ucraina-10. Total – 1384 de persoane. În FMP fiecare persoană este înarmată cu armă individuală.
Cum este reprezentat răspândirea armamentului în Zona de Securitate? În 2006 organizațiile neguvernamentale „ Safeworld ” din Marea Britanie și Institutul de Politici Publice din Moldova a fost făcut studiul „Обзор проблемы ЛСО в Молдове”.
Conform aprecierilor acestui studiu , în noiembrie 2005 în Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova și în Zona de Securitate se aflau nu mai puțin de 129 694 de arme. La momentul actual situația nu a avut schimbări majore. Dintre care :
- 4250 arme erau înregistrate la persoane fizice;
- 444 arme erau înregistrate după persoane juridice;
- 122 700 (nu mai puțin) arme erau în structurile de forță ale Regiunii Transnistrene. Printre care: forțele armate – 115 mii ; forțele a.n. Ministerului de Interne -3000; structurile de cazaci – 1000;
- 2300 arme erau în Grupul Operativ al Trupelor Ruse;
- Un număr necunoscut de arme neînregistrate la persoanelor fizice, deținut ilegal;
Aici trebuie de indicat că armamentul deținut ilegal de cetățeni, are trei surse de proveniență:
1.Conflictul armat din anul 1992;
2. Furturi de la depozite de armament și unități militare;
3.Comerțul ilicit cu arme;
Numărul precis nu este cunoscut, dar părțile au întreprins măsuri pentru ca populația să-l predea , astfel din 1992 au fost recuperate aproximativ 3000 arme, inclusiv: arme ghintuite -612; arme lise – 678; grenade – 630 și cartușe-96 125.
Predarea și confiscarea armelor deținute ilegal este un proces permanent, astfel 355 unităţi de arme şi muniţii a predat populaţia în Zona de Securitate în primul semestru al anului 2012.
Cu siguranță populația încă deține armament ilegal, și este o provocare permanentă pentru controlul lor. După unele date în 1992 erau în mâinile cetățenilor, inclusiv structurilor implicate în conflict aproximativ 200 mii de arme, o mare parte, aproximativ 130 000 acum sunt în structurile de forță ale Regiunii Transnistrene, deci, provocarea este unde sunt aproximativ 70 mii arme? Ele ar putea fi fost întoarse la depozitele fostei Armate 14, de unde și au proveniența?
Mecanismele de control al regimului armelor în Zona de Securitate
Mecanismele care sunt folosite pentru supraveghere și control al armelor în Zona de Securitate sunt următoarele :
– informarea CUC, Comandamentului militar întrunit despre nereguli în ZS, de către autoritățile locale și cetățeni.
–Controlul zonei de securitate planificat de către grupa de observatori, prin inspectarea teritoriului, discuții cu conducătorii locali, discuții cu cetățenii .
–Controlul în afara planului al grupului de observatori , pe situații sau informații care necesită verificare, la decizia statul major întrunit.
–controlul observatorilor a zonei la cererea unui din comandanți ai contingentelor, care trebuie săi informeze în scris pe ceilalți.
Rezultatul lucrului observatorilor se întocmește în „ Act ”, unde se introduc toate încălcările, și se raportează Șefului Statului Major Întrunit.
Actul stă la baza raportului săptămânal care îl prezintă CMÎ la ședința CUC. La Ședința CUC au loc dezbateri și se adoptă decizii.
-Controlul la posturile FMP – Actualmente în ZS sunt 15 posturi staționare, care oferă posibilitatea controlului permanent a tehnicii militare, militarilor , armamentului .
–Controlul de către organele de asigurare a ordinei de drept a respectării de cetățeni a legalității deținerii armelor individuale, or modul de păstrare, portarmă, evidență este descris în legile respective. Dar, care este problema: Cetățeanul care deține arma legal înregistrată în organele poliției moldovenești, este ilegală pentru miliție și viceversa, asta îngreunează controlul, dar facilitează structurile criminale.
– inspecțiile observatorilor internaționali conform Tratatului FACE și Documentului de la Viena ( 5 pe an). Republica Moldova este anual supusă inspecțiilor internaționale. Un grup de inspectori din cadrul Agenţiei de verificare a armamentului convenţional din Canada a inspectat în perioada 20-21 martie 2013 unităţile şi obiectivele militare ale Armatei Naţionale. În acest sens, membrii echipei de inspecţie au solicitat inspectarea obiectivelor militare ale Federaţiei Ruse aflate în raioanele de est ale Republicii Moldova.
Responsabilii din regiunea transnistreană nu au permis accesul inspectorilor internaţionali, însă comandamentul forțelor de pacificare ruse dislocate în zona de securitate a susținut un briefing pentru membrii echipei de inspecție.
Având structuri abilitate cu dreptul de control al armelor, baza normativă necesară, putem însă costata, că controlul asupra armelor în Zona de Securitate este problematic . Iată și factorii care influențează această problemă :
1.Activitatea nepărtinitoare a comandanților din partea Regiunii Transnistrene a Republicii Moldova , care folosind mecanismul consensului în luarea deciziilor, le pot bloca intenționat. Aceasta a adus la multe încălcări în Zona de Securitate, inclusiv militarizarea ei cu structuri paramilitare, or practic toată armata regiunii transnistrene sa concentrat în ZS, în afară de garnizoana Tiraspol.
2. În activitatea observatorilor militari, deoarece:
– sunt restricționați, nu au liberă circulație, itinerarul deplasării lor se aprobă lunar, astfel nu este nici o surprindere sau veridicitate a controalelor;
– nu au acces în instituțiile de forță, structurile militare, întreprinderile cu potențial de producere a armelor dislocate în ZS;
– nu pot reacționa instantaneu pentru a verifica o informație, or o situație, deoarece deplasarea lor poate avea loc numai prin consensul tuturor celor 4 superiori;
– la fața locului, la constatarea unei încălcări, actul nu poate fi luat spre dezbatere la CUC, dacă, unul din observatori refuză să-l semneze invocând diferite motive.
Aceste momente negative în activitatea observatorilor militari deplasează actuala OMP în Regiunea Transnistreană Republicii Moldova de una Internațională cu mandat ONU sau OSCE.
3.militarii moldoveni nu sunt amplasați la posturi care controlează traseul Colbasna – Dubăsari –Tiraspol și a traseului Bender – Tiraspol. Fiind în imposibilitatea de a verifica deplasările de armament;
4.activitatea grupului de poliție din Bender este sub presiuni și restricții. Cazul cu judecata polițistului moldovean din satul Hagimus, Alexandru Ursu, arestat în iulie 2009 , dar și recenta decizie a administrației de la Bender de a interzice polițiștilor moldoveni deplasările în uniformă de serviciu vine doar să confirme aceste presiuni ;
5.lipsa unui mecanism de cooperare între structurile poliției și miliției în domeniul regimului armelor și controlul legalității deținerii lor de către cetățeni;
6.observatorii internaționali nu au fost admiși în Zona de Securitate începând cu anul 1993. Nu putem cunoaște nici adevăratele forțe dislocate în stânga Nistrului și nici intențiile lor , astfel Zona de Securitate este o zonă netransparentă. Recent și grupului de inspectori din cadrul Agenţiei de verificare a armamentului convenţional din Canada li s-a interzis accesul în zonă.
Recomandări
Unele recomandări, care ar asigura un mai riguros control asupra regimului armelor în Zona de Securitate:
- Perfecționarea mecanismului existent al FMP, Intensificarea eforturilor în vederea transformării (accentuez de înțeles nu forțării de pe scenă a actualei) actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o misiune multinaţională de observatori civili sub mandat internaţional. Acum este mai mult important rolul polițienesc al misiunii dar nu militar.
- Adoptarea altor mecanisme de colaborare între părți, care ar permite complementarea Acordului din 21.07.1992, care ar implica in rezolvarea întrebărilor de control al armelor a Forțelor de asigurare ordine publică, autorităților locale.
- Promovarea obiectivului ce ţine de retragerea forţelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, angajamentele internaţionale existente şi principiile dreptului naţional şi internațional.
- Asigurarea unui regim de transparență in domeniul controlului asupra armelor între autoritățile Republicii Moldova și administrației de la Tiraspol în Zona de Securitate.
De fapt, problema controlului armamentului în Zona de Securitate demonstrează, că FMP au devenit ostatici ai propriilor mecanisme de activitate , iar procesele ce au loc , se pot soluţiona la nivelul administraţiei locale, organelor de drept, organelor centrale şi persoanelor/liderilor politici. Şi această abordare necesită întărire prin mecanisme noi politice care trebuie să vină pe agenda clasei politice.
Guvernul Republicii Moldova a depus efort mare pentru reluarea negocierilor privind reglementarea transnistreană în formatul „5+2” (Moldova, Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova, Rusia, Ucraina, OSCE, precum şi observatori din partea UE şi SUA), iar obiectivele de reintegrare a țării în Planul de guvernare sunt o platformă bună de soluții și inspiră optimism.
Ion Coropcean, Consilier principal de stat al Prim-ministrului,
General de divizie (R) , Ex – Șef al Marelui Stat Major
Comandant al Armatei Naționale
VOX NATO 